Cartea poate fi vazuta ca fiind un manual explicativ pentru principalele modalitati de promovare a vanzarilor si a mecanismelor acestora care ofera si cateva insight-uri utile asupra comportamentelor consumatorilor.

Desi nu am gasit pe fiecare pagina cel putin doua idei prin care pot fi crescute vanzarile am gasit in schimb prezentari interesante a efectelor pe care le pot avea diferite promotii ale vanzarilor asupra principalelor tipuri de utilizatori: loiali, loiali concurentei, inconsecventi etc.

In special, gasesc foarte util capitolul 2  – “Planificarea programelor de promovare a vanzarilor” in care sunt detaliate pincipalele intrebari pe care un marketer ar trebui sa si le puna inainte de a incepe o campanie de promovare a vanzarilor, in acelasi capitol fiind definite categoriile majore de utilizatori si comportamentele de cumparare ale acestora. De asemeni, se remarca si capitolul 3 – “Selectarea instrumentelor promotionale adecvate” ce face o prezentare a modelului de analiza comportamentala si a posibilelor abordari fata de aceste tipuri de clienti.

Urmatoarele capitole prezinta fiecare in parte mecanismele diferitelor modalitati de promovare a vanzarilor (cupoane, pachete speciale, programe de sampling etc.) si succesul sau insuccesul pe care il pot avea in randul clientilor existenti sau potentiali.

Pentru cei interesati si de cifre, este de mentionat faptul ca nefiind scrisa tocmai recent datele pe baza carora sunt facute unele prezentari si  sunt reprezentative pentru anumite ipoteze au ca baza perioada 1985-1995 fiind relevante pentru piata SUA.

Cum spune unul dintre comentarii, o consider potrivita atat pentru incepatorii in domeniu cat si pentru seniori si profesionisti.

Do you seek small experiences (that would use just a little of your precious time) that would make you feel better? are you trying anything in the sense of making it happen? our busy and accelerated lives make us forget that there’s no need for big things to make us happy and fill us with positive energy. Small things are just as good, it’s only that you need to remind yourself of the experiences that give you positive energy.

Do that and you’ll be amased of the balance that it can provide in your life. I’ve promised myself to do it more, and since more comes from less, i’m confident that these little joys will call up the big ones

De cand mi-am inceput activitatea profesionala, am interactionat mai mult sau mai putin, din diferite pozitii, cu clienti. De la oameni simpli pana la cunoscatori avansati ai unui domeniu, sau VIP-uri (cu sau fara ghilimele).

Nu am multi ani de experienta. Nici putini. Insa cand privesc in jur, cand interactionez cu diferiti ofertanti, remarc faptul ca am invatat multe lucruri pe parcursul acestor cativa ani.

Imi place sa cred ca relationarea mea cu clientii a fost una foarte buna si foarte apreciata de catre acestia.

Imi aduc astfel aminte, periodic, de cateva reguli esentiale care contribuie in desafsurarea unor relatii exceptionale intre parti. Stiu, sunt acele reguli de bun-simt pe care “le stiu si eu, ba”, insa pe care le omitem inconstient in relationare. Le notez aici, pentru a mi le reaminti din cand in cand si, poate, pentru a vi le reaminti si voua:

• Intotdeauna deschide cu un zambet. Nu conteaza daca ai o zi proasta, daca te-au stresat toti pana sa ajungi la serviciu, daca n-ai dormit din cauza vecinului care a dat show cu manele etc. Omul caruia incerci sa-i vinzi sau sa-i prezinti ceva are si el probleme lui, poate mai serioase decat ale tale. Ii va face bine sa vada o fata zambitoare si implicit te va face si pe tine sa te simti bine. Stim ca inconstient oamenii raspund cu “aceeasi moneda”
• Fii responsabil si sigur in afirmatiile pe care le faci. Nu lasa loc de indoiala cu privire la subiectele/beneficiile pe care le prezinti. Daca esti nesigur pe ceva, cere cateva minute pentru a-ti confirma informatiile. Vei fi apreciat pentru faptul ca vrei sa oferi informatii corecte. Daca prezinti in necunostinta de cauza, se poate intoarte impotriva ta.
• Fii transparent. Incearca sa eviti evazivitatea. Daca nu dai informatii cat de cat concrete, este foarte posibil ca participantul la negociere sa-si puna intrebari asupra calitatii serviciului/produsului ofertat.
• Nu mintii. E una dintre cele mai mari greseli si una dintre cele care te pot afecta cel mai rau.
• Incearca sa identifici nevoile unei persoane. Arata-i si lasa-l sa inteleaga acest lucru. Pe el il ajuta in a-si intelege mai bine nevoile iar tie iti usureaza actul de ofertare.
• Nu incerca sa dai clientului mai mult decat are nevoie. Castigi pe termen scurt, insa e o mare posibilitate ca acel om sa se simta tras pe sfoara in momentul in care ajunge acasa si vede ca nu are nevoie de tot ce i-ai vandut.
• Nu fii prea insistent si nu pune presiune in luarea unor anumite decizii. It might work, insa lasa-i si clientului spatiul necesar pentru analiza si cantarirea informatiilor pe care le-a primit.

Sunt doar cateva, le voi detalia pe parcurs si mai mult ca sigur voi mai adauga multe. Incerc sa respect aceste indicatii de fiecare data insa, recunosc, mai “calc stramb” din cand in cand. De aceea, ii respect si admir pe cei care reusesc sa mentina un standard ridicat al activitatii folosind unelte printre care se afla si cele de mai sus.

Interesant proiect, trebuie sa spun. N-am cum sa ajung… ca deh, pe timp de criza dam mai mult cu munca si mai putin cu interactionatul si socializatul. Dar, sunt sigur ca alti omulteti vor gasi si ei interesanta intalnirea si vor participa. Unul dintre ei poate fi chiar Vizitiul, caruia i s-a parut atat de interesanta incat s-a gandit sa ma bata amical pe umar spunandu-mi cu-un zambet virtual in coltul gurii: “You’re It”. M-ai vazut tu proaspat in blogosfera si-ai zis sa-mi dai de munca…

So, there it goes:

Cum se plimba el Vizitiul, intr-una din mereu insoritele zile, cu bicicleta (intrucat caii aveau gaze din cauza orzului de import), ajunse la granita circulara a utopicei sale tarisoare si gasi un flyer adus de vantul de sud-est.

“Vizitati …. . O tara ce garanteaza experiente unice” (Clar, unul din mijloacele de promovare a turismului unei tari). Fara nume, fara steag si fara imn, intrucat departamentul de creatie inca nu-si revenise din betia trasa dupa ce finalizasera design-ul geografic al tarii si denumirea tuturor zonelor de relief. Nu intelegem de ce atata bucurie dat fiind faptul ca folosit ca exemplu, la greu, Romania.

Totusi, brosura includea cateva elemente descriptive cu privire la minunatul spatiu geografic fara nume:

- Sport national: Aruncatul sulitei
- Bautura nationala: Vinul, ca-i recomandat de doctori
- Mancare traditionala: Aleasa periodic de catre cei 5 Gurmanzi si Maestrii Bucatari (am reusit dupa lungi eforturi sa-l includem pe Jamie. I-am dat o campie intreaga unde sa-si cultive legumele)
- Moneda: Momentan se folosesc hartii decupate din caietul de matematica, pe care sunt scrise valorile ce se doresc a fi cheltuite.
- Populatie: Destula
- Transport: Fara imbulzeala si bazat pe regula: “Intai se coboara, dupa aceea se urca”
- Presiune atmosferica: In functie de relief

Se poate remarca faptul ca brosura fusese conceputa dupa ce echipa de creatie bause deja cateva beri intrucat realizarea grafica lasa de dorit iar informatiile oferite nu sunt cele mai relevante… sau serioase. Da-i iertam, ca-s de treaba si haiosi.

Acum, lasand gluma la o parte, m-as bucura cu o Romanie cu mici (bine.. mai mari) tweak-uri pe ici, pe colo.

Metrou, ora 7.10 am.

Tatal si fiul, probabil cu o parte din drum comun, merg fiecare spre treaba lui.

Fiul (genul de smecheras, cu cercel cu piatra mare si falsa in urechea stanga, putin posomorat): “Ba, tre’ sa citesc Morometii pana saptamana viitoare, ca-l avem in programa pentru BAC”

Tatal (imbracat sport, tantos, abordand un aer mandru si un zambet in coltul gurii): “Ba, in treishpe ani de scoala, nu cred c-am citit vreo carte” M-a apucat o nespusa si inaltatoare bucurie, vazand cum un parinte incurajeaza culturalizarea copilului, cu gandul ca poate, doamne, o iesi ceva din el…

Recunosc, as fi fost si mai fericit, daca auzeam un: “Pai citeste, ba! in p**a mea, si nu te mai fandosi atat. Eu am fost lichea si cata scoala am facut nu mi-a pasat. Acu’… parca-mi pare rau”

Dar, imi trag o palma peste obraz si-mi spun ca ar trebui sa ma lecuiesc de asteptari cu privire la viitoarele generatii promitatoare sau chiar la parintii acestora. Insa un continuare voi fi un avid sustinator al ceror care prefera o carte in locul difuzoarelor telefonului mobil.

P.S.: Zarionu’, o astept pe aia cu “Ba, n-ai tu scoala… ”

Well… hello!

Nu sunt tocmai sigur ce ar trebui sa spun in post-ul introductiv, dar hai sa vedem despre ce as putea scrie:

- despre ce va fi blogul: in mod sigur nu despre politica, dar hey, niciodata sa nu spui niciodata. Cum am cateva idei de teme si posibile categorii in care sa le incadrez, n-as putea sa-i gasesc acum “the niche”
- despre mine si ce vreau sa fac: probabil ca am sa adaptez “about me”-ul pentru asta, cand mi-o veni chefu’
- ar putea fi un post interesant despre un subiect anume, dar il pastrez pentru mai tarziu

Asa ca, da, va confirm ideea formata despre acest post: este primul meu post despre nimic . Am sa am grija ca urmatoarele sa nu fie, dar trebuie sa ai din toate, asa ca am zis sa scap de asta acum.